Red dress — un proiect în două acte.

Unele proiecte încep cu o intenție clară și te surprind.

Santorini a fost planificat — rochia proiectată special, locul ales, lumina calculată. Dar când vântul a prins materialul și totul a început să zbare, am realizat că planul a fost doar pretextul. Imaginea reală s-a întâmplat dincolo de el.

Al doilea act a venit mai târziu. Aceeași femeie, aceeași rochie, un alt corp — mai puternic. De data asta nu era zbor. Era forță.

Roșul a rămas același. Tot restul s-a schimbat.

Asta m-a fascinat cel mai mult — cum un singur element vizual poate purta în el libertatea și puterea, zborul și greutatea, femeia și mama. Nu ca două lucruri separate. Ca unul singur, văzut în două momente diferite din viața ei.